Duminică, 22 ianuarie 2017, Primăria comunei Apa (Județul Satu Mare) a organizat comemorarea părintelui dr. Vasile Lucaciu, supranumit „Leul de la Șișești” de la a cărui naștere se împlinesc 165 de ani. Au fost invitați la această frumoasă sărbătoare și oaspeți din județul Maramureș. Din partea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie a vorbit despre bogăția materială și spiritual a Complexului muzeal „Vasile Lucaciu” din Șișești, muzeograful Oana Leșiu.

Filiala Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” a fost reprezentată de colonel (r) Gavril Babiciu, colonel (r) Ionel Corcodel și Lt. col (r) Romică Breban care au depus o coroană de flori la statuia marelui tribun, Vasile Lucaciu situate lângă Casa memotială ce-i poartă numele. În alocuțiunea prezentată în fața unui numeros public au fost evidențiate momente din viața si lupta părintelui dr. Vasile Lucaciu pentru drepturile și libertăților românilor din Ardeal precum și aportul adus de marele patiot la unirea Transilvaniei cu România. Scoala Gimnazială „Vasile Lucaciu” a fost reprezentată de directorul prof. Florin Vava, directorul adjunct, prof. Nicoleta Dan și învățătoarea Gabriela Andreica care au îndrumat un grup de elevi ce au susținut un adevărat recital patriotic, în cadrul programului artistic, fiind răsplătiți cu îndelungi aplauze. La finalul programului artistic întreaga asistență s-a prins în Hora Unirii în jurul monumentului din centrul comunei Apa.

Omagiu „Leul de la Șișești” --- Gavril Babiciu

“Comemorăm azi 165 de ani de la nașterea părintelui dr. Vasile Lucaciu. S-a născut aici la APA, în județul Satu Mare, dar pentru el ACASĂ a însemnat satul Șișești, din Județul Maramureș.
Ce argumente am când fac această afirmație?
Primul și cel mai concludent este faptul că părintele Vasile Lucaciu a rămas în istorie și în conștiința românilor cu supranumele de „Leul de la Şişeşti” sau cum îi spunea marele Nicolae Iorga „Popa de la Șișești”.
A ctitorit la Șișești în plină epocă de maghiarizare şi asuprire națională o frumoasa biserică, precum o catedrală, pe care a închinat-o celui mai sfânt ideal: PRO S. UNIONE OMNIUM ROMANORUM (Pentru Sfânta Unire a tuturor românilor), sfidare directă față de statul maghiar.
Aici la Șișești părintele Vasile Lucaciu a convocat o adunare a Partidului Național Român din Transilvania, a cărui secretar general a fost.
La Șișești a editat în calitate de redactor șef, Revista Catolică, prima publicație românească din fostul comitat al Sătmarului.
Domiciliul părintelui Vasile Lucaciu, acolo unde îl citau atutoritățile statului maghiar era la Șișești. Casa în care a locuit și unde s-au zămislit multe din acțiunile pe care le-a întreprins, face parte din Complexul muzeal dr. Vasile Lucaciu, punct de referință în marea epopee națională a poporului român.
Ori pe unde l-au purtat pașii, în Regatul român, Rusia, Italia, Franța, America, când a fost vremea să vină acasă, s-a întors la Șișești. Aici l-a cunoscut un mare jurnalist din vechiul regat care a scris un magistral articol publicat în revista ,,România Ilustrată”, Anul IV, N0. 3, Martie 1906, pag. 68-71.
Noi, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, Filiala Maramureș, dorim să inițiem emiterea unei Hotărâri de Guvern prin care părintele dr. Vasile Lucaciu să fie declarat, precum Avram Iancu, erou național. Părintele Vasile Lucaciu a fost un Ostaș și Apostol al Neamului Românesc. „Leul de la Şişeşti” înveşmântat în haină preoţească, a avut drept armă cuvântul, un cuvânt „cu putere multă”. Viaţa, activitatea, lupta și crezul său pot fi sintetizate de cele spuse cu ocazia dezvelirii plăcii votive fixate în peristalul Bisericii de la Șișești în ziua de 15 august 1890: „Şi zidirea aceasta nu este o simplă clădire de piatră pe piatră, ci este întruparea unei idei, a unui ideal, carele pe ceriul vieţii mele străluceşte ca un soare, luminând cu razele sale trecutul, prezintele şi viitorul neamului meu iubit. Ce ne-au lăsat istoria, ce ne-au transmis părinţii noştri, ce au cântat poeţii, ce doreşte tot sufletul meu de român: măreaţa, fericitoarea, sfânta unire a tuturor românilor am avut eu şi cu mine poporul meu să fie simbolizată în această măreaţă biserică. Unire în cugete, unire în simţiri, unire în religiune! Această idee este gravată pe tabla de marmoră, pre care acum o dezvelim, ca să vestească generaţiilor prezente şi viitoare, ce are să spereze românul, la ce trebuie să năzuiască, care este culmea aspiraţiunilor sale pe acest pământ.”
Lupta sa neobosită în slujba deşteptării naţionale a românilor o putem sintetiza prezentând cîteva idei esențiale:
A fost un militant de frunte al curentului rămas în istorie sub denumirea de „activism politic, numărându-se printre marii oameni ardeleni care au ajuns în Parlamentul de la Budapesta. În primul său discurs în parlament părintele Vasile Lucaciu a înfierat sistemul de oprimare a românilor din statul maghiar, discurs întrerupt din cauza vociferărilor deputaţilor unguri.
S-a numărat printre inițiatorii mișcării memorandiste fiind organizatorul deplasării delegației formate din peste 300 de români ardeleni care au mers la sfârșitul lunii mai 1892 la Viena pentru a prezenta împăratului Franz Ioseph, MEMORANDUL ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA, BANAT ŞI UNGARIA.
În 1914 părintele Vasile Lucaciu trece în România și împreună cu Octavian Goga caută prin toate mijloacele posibile să convingă Regatul român, pe regele Ferdinand, să renunţe la neutralitate şi să intre în luptă, alături de Antantă, fiind singura modalitate prin care se poate realiza unitatea naţională. După intrarea României în război (16 august 1916), Vasile Lucaciu se preocupă de organizarea ardelenilor refugiaţi în regat şi a prizonierilor transilvăneni români luaţi din armata austro-ungară, în detașamente de voluntari pentru armata română. Aici în România este ales preşedinte al Ligii culturale pentru unitatea românilor, iar din 1916 deputat în Parlamentul de la Bucureşti.
În martie 1917 dr. Vasile Lucaciu pleacă în Rusia, trimis cu o delegaţie de către guvernul român pentru organizarea zecilor de mii de prizonieri ardeleni din lagărele ruseşti ce doreau să se înroleze în armata română. Acolo, la Darniţa, lângă Kiev, se organizează cea mai mare tabără de voluntari ardeleni, care vor veni în România și vor fi primiți la Iași de regele Ferdinand.
Împreună cu Ion Moţa şi Vasile Stoica pleacă, în aprilie 1917, în Statele Unite ale Americii pentru a susţine cauza românească, unde propaganda maghiară contra României era foarte activă. Aici solicită autorităților americane constituirea de batalioane româneşti formate din voluntari americani de origine română care cer înscrierea lor în armata americană ce se pregătea de război, lucru imposibil de realizat deoarece în armata americană nu existau contingente naţionale.
După pacea de la Buftea-Bucureşti, părintele Vasile Lucaciu se alătură fruntașilor români aflați în Franţa, fiind cooptat în Consiliul Naţional Român, un guvern în exil al României. De aici pleacă în în Italia, unde contribuie la formarea companiilor româneşti constituite din voluntari dintre prizonierii români ardeleni ce au făcut parte din armata austro-ungară, sființîndu-le steagurile de luptă sub culorile româneşti purtate în bătălia de la Vittorio-Veneto. Părintele Vasile Lucaciu merge apoi la Geneva, unde continuă activitatea de promovare a intereselor românești pentru recunoaşterea Marii Uniri proclamate la 1 Decembrie 1918.
Se întoarce acasă, la Șișești, abia în 1919, după ce este convins că idealul pentru care a luptat întreaga viață a devenit un vis împlinit.
Tot aici, în ziua predestinată, de 1 Decembrie, a anului 1922, catafalcul „Leului de la Șișești” este adus la Șișești, de la Gara din Baia Sprie unde a fost debarcat din trenul de Satu Mare, pe o sanie trasă de patru boi cu steaguri negre în coarne urmată de un „mare număr de popor” și așezat în catedrala a cărui ctitor a fost părintele dr. Vasile Lucaciu.
„Pleacă dintre noi cel din urmă romantic, reprezentantul perioadei eroice din politica Ardealului, lăsând generaţiei de azi moştenire imaginea lui luminoasă. Toate steagurile se înclină acestui sicriu, asupra căruia, în numele ardelenilor cu care ai pribegit ieri pe drumul idealului, părinte Vasile, eu, smerit ucenic, arunc astăzi un bulgăre de ţărână” spunea poetul „pătimirii noastre”, Octavian Goga, la înmormântarea părintelui Vasile Lucaciu.
Românii, mai ales noi, cei din Apa, Lucăceni și Șișești îl cinstim mereu cântîndu-i „Doina”: „Plânge o mierlă prin păduri, of, of, of.../ Robu-i Lucaci la unguri.../ Pentru Sfânta libertate, / De care noi n-avem parte!”.
Glorie eternă „Leului de la Șișești”!” (Sursa: foto + text: Pagina Facebook Oficiala a colonelului (r) Gavril Babiciu)