
Am observat că ce se uită în ultima vreme tocmai ceea ce ar trebui să se rețină: se vrea o ROMÂNIE sclavă a Uniunii Europene condusă de Merkel și de populari. Nu se dorește o ROMÂNIE independentă, ci dependentă. Și atunci, credeți că ROMÂNIA nu trebuie REDATĂ ROMÂNILOR?
Producătorul agricol, umilit de importuri
Vă întrebați, oare, dacă țăranul român, om simplu și cu principii morale, e respectat în propria-i țară, într-o lume în care bătrânii au devenit infractori pentru că aleg, în disperarea unei pensii mizerabile ce nu le poate asigura traiul zilnic, să vândă flori la colț de stradă? Cât pot câștiga din compasiunea pe care o trezesc în semenii lor? Un leu sau doi, traduși în jumătate de pâine. Statul îi vrea morți de foame, morți de bolnavi...., morți cu zile. Spunem că ne mândrim cu pământul nostru, dar nu vrem să-l înțelegem, pentru a învăța valoarea reală a lucrurilor. Câți dintre cei care-și cultivă terenurile agricole se pot bucura de roade? Țăranul român nu are piață de desfacere. În afara târgurilor ocazionale, nu prea are unde să-și comercializeze produsele. Pentru a se duce pe la piețele din orașe, trebuie să apeleze la mijloacele de transport. Puțin mai fericiți sunt cei care dețin mașini, însă restul se află la mâna transportului în comun. Și cât pot câștiga, pentru a-și amortiza costurile? Ne întoarcem la vechea balanță ruginită a sintagmei ,,cât iei pe mere, dai pe pere,,. Lăsăm lanțurile de supermarket-uri și hypermarket-uri să ne ucidă lent, cu legume și fructe aduse din import, cu tot cu nitrații din dotare. Asta, în timp ce țăranul român e condamnat să se chinuie, deși produsele lui sunt net superioare. Merele de tradiție au fost înlocuite cu unele aproape plasticate, iat pălinca autohtonă cu diverse licori dubioase. Vinurile românești au fost înlăturate de cele făcute din prafuri, pe când strugurii țăranului român nu mai au loc nici măcar la standurile cu fructe. Până și pe pungile cu semințe de dovleac scrie Made in China. În alstfel de condiții, chiar nu trebuie să ne mire decăderea economică la nivel național, din moment ce se urmărește transformarea noastră într-un popor de comercianți.
Care servicii românești?!
Mergând mai departe, nu ai cum să nu observi cât de ,,români,, sunt cei care ne asigură utilitățile, de exemplu. Enel-ul se află sub patronajul italienilor, E-on-ul sub cel al germanilor, iar dacă vrem să facem cumpărături din sfera alimentară sau non-alimentară, suntem nevoiți să alegem între Carrefour (francezi), Lidle (nemți), Auchan (francezi), Kaufland (nemți) sau Penny Market (tot nemți). Rămâne, totuși, măcinătoarea întrebare: ROMÂNIA mai e a noastră? Pentru cât timp, dacă nu schimbăm macazul?!
BIROU DE PRESĂ
ROGOJAN MIHAI CIPRIAN
SENATOR