„E perfect sanatos, nu ia nici un medicament si nici nu tin minte sa fi luat in viata lui. Iese singur pe strada si se plimba pe ulita, simte nevoia sa faca miscare” spune un nepot.

 „Sa va dea bunul Dumnezeu sanatate si ganduri bune! Si va rog sa ma credeti ca n-am venit aici decat cu modestie si cu bun simt. E un exemplu pentru mine si pentru noi toti cum o viata traita in credinta si in onestitate poate fi dusa pana acolo unde putini isi pot imagina” a punctat Anton Rohian. „Am fost peste tot in tara asta. Din Constanta in Bucovina si din Banat in Cluj. Am venit odata pe jos din Radauti, cand am mers sa aducem cai, atat eram de in putere. Si asta va doresc eu, astazi, dumneavoastra: sa fiti in putere si sa ne conduceti bine si cu intelepciune!” povesteste, vizibil emotionat, cel mai in etate maramuresean, Ivanciuc Mihai. Prefectul Anton Rohian a fost asteptat, in gospodaria modesta din Cornesti de intreaga familie, cu mamaliga cu branza traditionala, la cuptor. Din satul Cornesti, prefectul Anton Rohian a vizitat-o in municipiul Sighetu Marmatiei pe doamna Klara Marcus, care in ziua de 1 ianuarie 2015 va implini 101 ani de viata. „V-am adus un buchet de flori, o sticla de sampanie si, din pozitia pe care o am la nivelul judetului Maramures, o diploma de excelenta – ca semn de multumire ca v-ati intors in Maramures dupa tot ce ati trait in viata dumneavoastra. E important sa nu uitam niciodata ce a fost in trecut, ce am patimit. Si vreau sa va mai ofer un simbol, pe care o sa-l daruiesc tuturor celor ce au trecut de un secol de viata in acest judet, un steag al Romaniei! Vi-l daruiesc cu mare drag si cu mult respect pentru dumneavoastra” a punctat prefectul Anton Rohian. „Eu vreau sa va multumesc din suflet pentru vizita si pentru gestul pe care l-ati facut de a veni pana aici si a ma felicita. Este un moment foarte frumos din viata mea. A trecut ca un minut. A trecut ca un vis… Si pot sa spun asta deoarece am trait experiente crunte in tinerete. Era undeva spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Am fost dusa la Auschwitz. Eram pregatita pentru camera de gazare. M-au lasat mai pe final, cu un grup si cand ne-au bagat in camera au vrut sa porneasca gazul. Dar nu mai aveau gaz. Dumnezeu m-a ajutat, si impreuna cu cele care mai eram acolo, am scapat. Si atunci m-am intors la Sighetu Marmatiei. Sa imi caut familia… Inima mea ramasese aici, in Romania!” povesteste doamna Klara, sarutand steagul Romaniei pe care nu l-a mai lasat din maini dupa ce l-a primit de la prefectul Anton Rohian.